Donnie Brasco

Filmul ne spune povestea adevărată a agentului FBI Joseph Pistone care s-a infiltrat în anii 70 în mafia din New-York, reuşindu-se astfel decapitarea unei reţele importante. Filmul poartă semnătura lui Mike Newell, care a mai regizat printre altele Four Weddings and a Funeral, Mona Lisa Smile şi Love in the Time of Cholera şi beneficiază de o distribuţie de forţă care îi are capete de afiş pe Al Pacino, revenit iar la un rol de băiat rău (dar bun) şi pe Johnny Depp. Filmul nu a trecut chiar neobservat în rândul specialiştilor, are chiar şi o nominalizare la Oscar (pentru scenariu), dar şi alte premii mai mici pentru actori şi regizor.

Joe Pistone (Johnny Depp) reuşeşte să intre în rândul mafiei sub numele de Donnie Brasco. El devine mâna dreaptă a lui Lefty Ruggiero (Al Pacino), un mafiot bătrân şi acrit, care se află în căutarea loviturii vieţii sale şi care este nemulţumit de statutul pe care îl are în sânul grupării. Joe reuşeşte să câştige şi încrederea celorlalţi mafioţi, dar trăieşte permanent cu spaima că ar putea fi deconspirat. Lucrurile nu merg strălucit nici în propria familie. Din cauza faptului că este în misiune, el trece rar pe acasă spre indignarea soţiei şi supărarea celor trei fetiţe ale lor. Treptat, Donnie se apropie foarte mult de Lefty, sentimentul este reciproc, iar agentul FBI se teme pentru viaţa bătrânului mafiot atunci când se va afla cine este trădătorul.

Sfârşitul nu respectă întocmai finalul din realitate al acestui caz. Dar este o încheiere mai potrivită decât dacă ar fi fost urmate faptele reale. Nu vi-l dezvălui, urmăriţi filmul ! Al Pacino şi Johnny Depp nu sunt singuri actori admirabili din această producţie, îi completează excelent Anne Heche (soţia poliţistului) şi Michael Madsen (unul din liderii mafioţilor). Donnie Brasco este un alt film cu mafioţi, care păstrează reţeta clasică a producţiilor de gen: atacuri violente (parcă mai puţine decât în alte filme), trădări neaşteptate şi răsturnări de situaţie suprinzătoar

Scarface

Brian De Palma este un regizor cu suisuri si coborasuri in cariera. Este capabil sa construiasca o capodopera dintr-un scenariu nu prea promitator si la urmatorul film sa masacreze o idee ingenioasa. De numele acestui regizor, coleg de facultate cu Steven Spielberg, se leaga cateva titluri care au devenit filme de cult: Carrie, Scarface si The Untouchables. Scarface este un exemplu negativ de regie, De Palma preluand un material foarte bine scris de Oliver Stone si transformandu-l intr-un film care nu se ridica nici macarla jumatate din ce ar fi trebuit sa obtina in mod normal.
Parerile despre Scarface sunt impartite si situate la poluri opuse. Unii il considera o capodopera, altii il blameaza pentru violenta fara rost si tragismul exagerat. Eu ma situez undeva la mijloc, pentru ca nu am cum sa nu pomenesc de rolul senzational pe care Al Pacino il face, dar nici nu pot sa nu remarc elemente kitsch in decorul si imaginea filmului, interpretari false ale unor actori din partituri secundare si episodice, precum si o senzatie de nesiguranta pe care Brian De Palma o transmite.

In 1980, regimul comunist cubanez ia decizia de a goli inchisorile si a-si deporta detinutii in Statele Unite ale Americii sub pretextul ca acestia sa isi revada rudele. Noii veniti primesc statutul de refugiati politici, iar printre acestia se numara si Tony Montana (Al Pacino), fost condamnat in Cuba, decis sa isi construiasca o noua viata in “tara tuturor posibilitatilor”. Pentru a primi cartea verde, impreuna cu prietenul sau, Manny (Steven Bauer), Tony ucide un alt detinut cu statut de refugiat politic, iar dupa eliberare se angajeaza ca spalator de vase, dar nu trebuie sa astepte mult, pentru ca mafia cubaneza din Miami ii propune o prima misiune, una periculoasa, dar bine platita. Tony si Manny ies cu bine din aceste evenimente si ajung sa il cunoasca pe seful organizatiei, Frank Lopez (Robert Loggia), care isi pune increderea in cei doi baieti si le incredinteaza si alte slujbe. Cu trecerea timpului, Tony Montana ajunge sa aiba propriile sale afaceri, iar acest lucru il determina pe Frank sa ia decizia de a-l elimina din schema pe partenerul sau, care ajunsese sa aiba relatii foarte apropiate cu cel mai mare traficant de droguri din America de Sud, Alejandro Sosa (Paul Shenar). Dupa ce il ucide pe Frank, Tony ramane singurul om puternic din lumea afacerilor ilegale din Miami, iar politia ii ia urma si aduce dovezi incriminatoare, care il pot readuce in inchisoare.

Filmul urmareste si decaderea personajului Tony Montana, parasit de sotie (Michelle Pfeiffer), la cutite cu sora sa (Mary Elizabeth Mastrantonio), cu oamenii lui Alejandro Sosa pe urmele sale si distrus de consumul de cocaina. Ultima scena a filmului construieste un suspans gradat, iar Brian De Palma face o treaba foarte buna aici, desi sunt reluate clisee ale filmelor cu gangsteri din anii ‘30, in special la originalul Scarface (1932), in regia lui Howard Hawks. In rest, imaginea si muzica imi dau senzatia ca urmaresc un serial din anii ‘80, Knight Rider, daca va aduceti aminte. Prim planurile nu surprind nimic si sunt obositoare, pentru ca actorii din rolurile secundare, cu exceptia lui Steven Bauer, nu transmit nimic prin felul lor de a juca. Michelle Pfeiffer este plata in exprimare scenica, iar putinele izbucniri violente se caracterizeaza printr-o falsitate dusa la extrem, acelasi lucru fiind capabil sa-l spun si despre Robert Loggia, un american get beget nascut si crescut in New York, care joaca cu o mustata falsa si accent nu foarte reusit sub pretextul ca ar fi un gangster cubanez. Noroc cu Al Pacino, un mare actor incapabil sa greseasca, mai ales intr-un asemenea rol care ii vine manusa. Replicile pe care Oliver Stone i le-a scris personajului jucat de Pacino sunt perfecte in interpretarea acestuia, iar expresia faciala a la Don Vito Corleone si privirea care parca nu fixeaza niciodata ceva anume sunt marci inregistrate ale unui personaj intrat in cultura contemporana. Steven Bauer, singurul cubanez din distributie, este si el la inaltime, imbinand calitatile de macho man cu un veritabil talent de a portretiza un personaj invaluit doar intr-o masca de dur, in esenta fiind doar un om normal cu aspiratii in limite umane.

Scarface este unul dintre marile filme cu gangsteri, dar acest lucru nu li se datoreaza decat lui Al Pacino si lui Oliver Stone, autorul scenariului. Poate ca un alt regizor ar fi reusit sa scoata la lumina o alta fata a acestui film, dar sub bagheta lui Brian De Palma nu ne putem bucura de toata splendoarea unei productii ce ar fi putut fi perfecta.

(cineblog.info)

Pact cu Diavolul

Film ingenios care imbina ocultul cu senzualul, Pact cu Diavolul poate fi tratat drept o adaptare moderna a mitului faustic. Aceasta productie foarte stilizata cu efect halucinatoriu asupra privitorului neobisnuit cu asemenea placeri cinematografice vinovate nu ar fi cucerit, probabil, o asemenea faima, daca nu i-ar fi avut in distributie pe Al Pacino si pe Keanu Reeves.

Cel de-al doilea joaca rolul lui Kevin Lomax, un avocat invincibil din Gainesville, Florida, sotul frumoasei Mary Ann (Charlize Teron). Cum oraselul sau devine din ce in ce mai mic pentru gloria inepuizabila care-l inconjoara, tanarul Kevin nu sta mult pe ganduri cand primeste oferta de a lucra pentru o mare firma de avocatura din Manhattan. Boss-ul firmei, John Milton (Al Pacino), ii ofera un salariu de 400 de dolari pe ora si pune la dispozitia cuplului un apartament luxuriant chiar in cladirea sa de pe Fifth Avenue, proprietate personala.

Dupa ce Kevin castiga un caz aparent imposibil de rezolvat, el incepe sa investigheze presupusa crima a unui bogat afacerist care a bulversat New York-ul. Neglijata de Kevin, aflat aproape de apogeul sau profesional si cu vanitatea permanent exploatata de catre Milton, frumoasa Mary Ann este pe punctul de a-si pierde mintile dupa ce intra in influenta nefasta a bizarei sale vecine, Jackie. In timp ce sotia sa devine victima a tot felul de halucinatii, Kevin este sedus de roscata Christabella. Chiar in momentul in care incepea sa simta ca are lumea la picioare, Kevin este frapat de o presimtire sumbra.



Ceea ce parea a fi drumul spre Paradis este oare intrarea in Iad? Cand excentricul magnat John Milton isi va dezvalui malefica identitate, sufletul lui Lomax ar putea fi deja in contul Diavolului...

Top filme Al Pacino

Pe scurt si fara prea multe artificii, Al Pacino este unul dintre cei mai mari actori din toate timpurile care spre deosebire de altii nu a facut prea multe filme insa cele care au avut norocul sa fie atinse de el au ramas in istorie.
Alfredo James “Al” Pacino (nascut pe 25 Aprilie 1940)
Pana in prezent a fost nominalizat de 7 ori la Oscar si a castigat Premiul pentru Cel Mai Bun Actior in 1992 pentru rolul sau din Scent of a Woman

In palmaresul sau trebuie sa trecem urmatoarele:
-2 premii si 2 nominalizari la premiul BAFTA
-3 premii si 11 nominalizari la Globul de aur
-1 Emmy, 2 premii Tony si multe alte premii care nu pot fi mentionate aici din motive de spatiu :)

Top filme Al Pacino:

1. The Godfather (1972)
2. Serpico (1973)
3. The Godfather, Part II (1974)
4. Dog Day Afternoon (1975)
5. Scarface (1983)
6. Sea of Love (1989)
7. The Godfather, Part III (1990)
8. Glengarry Glen Ross (1992)
9. Scent of a Woman (1992)
10. Carlito’s Way (1993)

Nu cred insa ca existe filme proaste in care sa joace acest actor, poate ma insel dar pot sa spun ca aproape le-am vazut pe toate.

Alte filme de suflet cu Al Pacino

* Heat (1995)
* Donnie Brasco (1997)
* The Devil’s Advocate (1997)
* The Insider (1999)
* Insomnia (2002)
* Two For the Money (2005)
* Ocean’s Thirteen (2007)

Am observat o anumita trasatura a filmelor in care joaca Al Pacino, absolut toate au o adancime ireala, un aer magic care te lipeste de canapea timp de 2 ore in care abia respiri. Trebuie sa fim recunoscatori ca suntem contemporani cu acest actor.

(topfilm.ro)

"The Godfather"/"Nasul"

"The Godfather" / "Nasul", ecranizarea romanului omonim al lui Mario Puzo, s-a clasat al doilea in topul celor mai bune 100 de filme, realizat de Institutul American de Film in 2007. La peste 30 de ani de la productia primei parti, trilogia se relanseaza pe DVD laolalta cu doua discuri de interviuri si alte materiale speciale, intr-o editie de colectie, restaurata la calitate digitala si purtand autograful regizorului Francis Ford Coppola. O oferta pe care, vorba Nasului, n-o puteti refuza.

Distins cu multiple premii si nominalizari si considerat cel mai bun film din istorie de Entertainment Weekly, "Nasul" este un punct de referinta in cinematografia secolului XX, explorand puterea, traditia, iubirea si razbunarea in controversata lume a clanurilor mafiote. In compania unei distributii colosale, din care fac parte Marlon Brando, Al Pacino, Robert de Niro, Diane Keaton, Andy Garcia, Robert Duvall s.a., "Nasul" prezinta povestea clanului mafiot Corleone fondat si prezidat de Vito, un italian imigrat in SUA in anii 1910.

Muchia dintre glorie si declin se dilata si se contracta in ritm de mitraliere, Nasu’ face propuneri de nerefuzat, in timp ce viata se scurge, periculoasa si inexorabila, spre aceeasi concluzie: indiferent de succesori, aliante si tradari, Mafia si Nasul par legati intr-o simbioza cvasi-organica: don Vito a scris istorie ca demiurg si mentor al uneia din cele mai de temut retele interlope americane; acum, Cosa Nostra ii semneaza sentinta la viata si la moarte, ii dezbina ori ii apropie familia, il inconjoara de prieteni fideli sau tradatori, il ridica si-l coboara intr-un carusel de neoprit, ce rezista chiar si dincolo de moarte, transmitandu-se urmasilor ca o mostenire genetica nedorita, ce le-a hotarat viata inca dinainte de a se naste.

„Nasul” (1972) ni-l prezinta pe "Il Capo di Tutti Capi" Don Corleone (Marlon Brando) la varsta senectutii, portretizand arhetipul capului de familie sicilian, coleric si necrutator cu inamicii, dar neasteptat de afectuos cu apropiatii. Pe cat de feroce isi apara puterea pe teritoriul crimei organizate, pe atat de protector este cu familia si prietenii sai, pe care-i sustine neconditionat atata timp cat i se arata respectul cuvenit. Refuzand sa sustina afacerile cu droguri ale clanurilor rivale, batranul don Vito (Marlon Brando) devine tinta unui atac in plina strada din care abia scapa cu viata, si fiul sau, Michael (Al Pacino), preia fraiele afacerilor de familie si continua vendetta, incercand, totodata, sa mentina familia unita in ciuda luptelor din sanul si din afara clanului. Filmul a fost distins cu 11 nominalizari si trei premii Oscar: pentru scenariu, imagine si cel mai bun actor in rol principal (Marlon Brando).

In "Nasul II" (1974) Coppola ne poarta in timp in copilaria lui Vito Andolini, emigrat din oraselul sicilian Corleone spre Taramul Fagaduintei de indata ce-si pierde intreaga familie. In America post-belica, un Vito tanar si ambitios (interpretat de Robert de Niro, premiat cu un Oscar pentru acest rol secundar) profita de inertia si coruptia autoritatilor pentru a-si cladi in New York, incet si sigur, un imperiu interlop sub paravanul unei firme de import si comert cu ulei de masline. Alternativ, in prezentul naratiunii – sfarsitul anilor ’50, urmarim ascensiunea lui Michael (Al Pacino), noul Don al clanului, care incearca sa-si consolideze puterea extinzand afacerile familiei in Las Vegas, Hollywood si Cuba. O productie grandioasa, premiata cu 11 nominalizari si 6 trofee Oscar pentru regie, scenariu, imagine, muzica si cel mai bun actor in rol secundar – Robert de Niro.

In "Nasul III" (1990), il regasim pe Michael (Al Pacino), acum octagenar, la timona familiei Corleone. Michael incearca sa puna in legitimitate afacerile familiei si sa se retraga din culisele violente ale lumii interlope, insa viata nu si-a epuizat inca surprizele: gangsterii avizi de putere din clanurile rivale sunt gata sa-i dejoace planurile, iar Mary, fiica lui, are o idila cu Vincent Mancini (Andy Garcia), varul ei si nepotul lui Michael. Nasul il numeste pe Vincent noul Don cu conditia sa incheie relatia cu Mary, insa vendetta siciliana nu si-a scris inca ultimul episod. Va duce oare Vincent mai departe mostenirea Corleone sau povestea Nasului va apune odata cu Michael? Filmul a primit sapte nominalizari la Oscar, inclusiv pentru cel mai bun actor in rol secundar (Andy Garcia) si tot atatea la Globul de Aur.

Al Pacino

Este actorul meu preferat

The Godfather

Dupa cum usor se poate observa sunt un fan al filmului Nasul...